Lolita

Am stat in braţele sale şi nici nu vroiam să mă întorc să îi văd faţa, tinereţea mea ţinea loc de multe, ţinea locul anilor, jignirilor, ţinea locul replicilor tăioase şi lipsei mele de experienţă. Respiram doar eu şi pentru el, el îşi ţinea respiraţia acordandu-mi parcă un premiu, lăsandu-mă să respir, să mă aud doar eu.

Ce mă face să fiu Lolita… frumuseţe, tinereţe, îngăduinţă, pasiune, perversitate, locuri şi oameni pe care nu le -a văzut decat el şi nu eu. Lolita e frumoasă chiar şi cand e tristă, e generoasă pentru că pasiunea ei nu o ştie decat ea şi el…, nici nu o bănuieşti, nu îi vezi buzele frumoase, pieptul, ochii verzi, mainile ce sunt aşa de calde cand mangaie. Nu o vezi, dar ea e langă tine…Te vrea aşa cum numai ea te vrea, simte că trebuie să vii să o ai aşa cum ea te învaţă.

Mi-e dor de idiot

Din ciclul pentru cunoscători

O să radeţi dar iubesc idioţii. Nu, nu genetici. Ci idioţii, nu proştii, nu inculţii, nu prefăcuţii, asta aşa ca să ne înţelegem, idioţii, simplu.

Am cunoscut vreo doi cu care am şi stat o vreme într-un anumit mediu. L-am regretat pe fiecare dintre ei. Îi admiram, le duceam dorul mă fascinau discuţiile lor, despre orice, dar despre nimic. Unul m-a facut să caut această categorie pe unde mă duc. Era un tip care avusese o bursă în Japonia, venise de acolo operat pe creier, era student cand l-am cunoscut. Mă uimise şi intimidase prima oară cu vastele sale cunoştinţe în diverse domenii, abonat la  reviste istorice şi literare… mă gandeam, ce smart boy. Vorbea japoneză şi era virgin, avea 23 de ani (eee, de unde ştiu, ieşea cu o colegă), era genul acela pe care îl ocolesc toţi într-un cerc iar el venea, dădea mana cu toţi, aducea flori fetelor….genul pornoist ocolit de toţi. Mi-e dor de idiot. Mi-e dor de discuţiile cu el.

Cate zile poţi sta nespalat

Am avut o dată ca niciodată o depresie. Bine ştiu că nu sunt singura dar eu o recunosc.

Şi îmi pusesem în gand să stau nespălată o săptămană.Depresie, depresie dar nu mi-a reuşit. Poate o să mai încerc, asta dacă stau singură o săptămana şi eventual spun că sunt plecată în vacanţă.

Un sfat nu judecaţi omul după miros, poate participă la un concurs, ceva.

Iubim real în spaţiul virtual

Dacă ai noroc în viaţă şi suflet apetisant iubeşti de mai multe într-o viaţă, căci iubite poate suntem de mult mai multe ori decât iubim. Sufletul asta pârdalnic ne cere să iubim până la ultima filă a vieţii noaste. Ideea este că la un moment dat în viaţă eşti cam singură dacă nu singură de-a binelea şi te apucă aşa un dor de oameni, dar nu de aceia care îţi sunt apropiaţi şi cărora le găseşti dacă şi cauţi temeinic mii de defecte, de oameni pasionali de oameni sinceri, care să simtă la fel ca tine, să fie deştepţi ca tine, să se spele seara la culcare pe dinţi şi să adoarmă citind măcar o carte pe săptămână☺, în sfîrşit oameni frumoşi şi virtuoşi nu-i aşa, ca şi tine. Şi dacă am stabilit că nici măcar nu –i vezi pe cei de lângă tine îi vrei pe ceilalţi, şi unde să cauţi mai bine decât în spaţiul virtual. Şi începi să scrii unui tip sau doi sau trei, poate în acelaşi timp, poate nu, dar oricum parcă dormi seara mai bine mai cu un zâmbet satisfăcut de femeie frumoasă, şi culmea care nu a vorbit cu nici un iubit real în ziua respectivă dar care şi-a privit şi încercat farmecul prin camera web şi i-a plăcut. A zâmbit unui bărbat care nu a întrebat-o unde lucrează, cât cîştigă dacă are sau nu proprietăţi, dacă are sau nu sânii puşi, l-a vrut pentru că nu a întrebat-o nimic despre ea cea reală, o banală femeie de afaceri, şi l-a vrut mai înainte să o întrebe toate astea. Dar au vorbit în schimb despre ce mănâncă după ce vorbesc, despre cum sărută , despre timp, despre oamenii din jurul lor, şi s-a trezit adormind, zâmbind aşa, cum zâmbesc femeile care au fost iubite. Trece un timp şi este iubită poate în acelaşi timp şi în spaţiu real şi în cel virtual. Este reală dragostea pasională din prima noapte, florile de la birou, bijuteria primită, privirea lui când o are.
Bine bine, pe cel real îl ştie lângă ea, poate într-o seară îl vrea , poate într-o seară adorm supăraţi, poate într-o alta nu are chef să vorbească cu el deşi îl vrea şi vrea să fie lângă ea, poate l-a sunat mama lui şi au vorbit mult şi a văzut pe chipul lui un zîmbet, aşa ca de dor pe care ei nu i l-a împartăşit.
Pe cel virtual îl simte, îl sună, primeşte biletele de avion, o cheamă, ameninţă că vine el, sună în miez de noapte, cel real o izbeşte cu o gelozie grea, totuşi e om nu e o poză, şi spune ori eu ori el. Femeia frumoasă se urcă în avion pleacă întrebându-se tot drumul şi dacă e bărbatul vieţii mele, pierde înscrierea la un examen de profesie, pierde prietenii, pierde legătura cu ea femeia reală şi calculată. Nu am înţeles ce a fost în sufletul ei ciocnindu-se două lumi, dar sigur nu cred că i-a fost bine. Când s-a întors şi ne-am întâlnit m-am bucurat că e totuşi bine, e iubită de doi bărbaţi dar singură căci şi iubirea virtuală sau nu îţi cere să fii tu singura care să ştii să iubeşti virtual cu sufletul şi real cu mintea. Însă mi-a plăcut privirea ei când spunea „şi dacă el e bărbatul vieţii mele” Am lăsat la final partea tristă, faptul că prietena mea e singură şi azi, iubitul virtual nu a iubit-o cu realitatea pe care dorea ea să o simtă, întorcându-se în ţară după un timp scurt singură.
Aşa suntem noi femeile alergăm după virtuale suflete însetate de iubire ca şi ale noastre nemulţumite de iubirile dar totuşi iubiri, foarte realiste. Aşa că iubiţi, iubiţi cum ştiţi.

CUM AR PUTEA SĂ ÎŢI SCHIMBE VIAŢA UN CURS Sau Curs de Părăsit soţul

Am un cuplu de cunoscuţi chiar prieteni aş putea spune , pe care îl ştiu de multi ani. Căsătoriţi fără copii, clasa de mijloc, situaţie foarte bună, călătorii, ambii licenţiaţi, 10 ani împreună, sexul mergea ok, ca la toată lumea (ha, ha) luaţi nu-i aşa, dacă nu din dragoste măcar de dragul virginităţii soţiei , asta ca să vă faceţi o idee.

Într-o bună zi barbatul face un curs, el fiind într-o poziţie de executive, crescut la ţara, prin internat s-a gandit nu-i aşa, acum cum predomină toata nebunia asta cu Funky Business, leadership ş.a., cursurile astea la care trebuie să te duci ca un învaţăcel cuminte şi să te minunezi de faptele altora, în fine, omul se duce la un curs. Spune el, pentru a fi mai ferm, a fi mai bine înţeles, a comunica mai bine…Nu contează cat a costat cursul importatnt este ca dupa 3 luni ar fi trebuit să deprindă ce nu a deprins în 32 de ani. Toate bune şi frumoase, mă veti întreba care este povestea. Povestea este- nu se termina cele trei luni şi omul vine acasa într-o seara şi îi spune soţiei că trebuie să se separe pentru un an, că e nefericit, nu, nu are pe altcineva, dar nu au băut cafeaua împreuna toţi anii ăştia, ei (făcuse literele şi dreptul) îi placea să stea seara să citeasca, să scrie versuri, deci genul de noapte, lui îi placea sexul dis de dimineata şi mancarea făcuta de ea acasă binenţeles după indicaţiile soacrei, că nu este înteles, că nu caştigă cat el că nu munceşte cat el, penis ea nu are, dar poate ca el ar fi vrut şi asta cati barbaţi nu sunt. cărora ar vrea sa le o tragă soţiile lor, de altfel, la naiba, femei nu-i aşa încat să-i doară. În fine ea nedumirită- păi stai căci totusi sunt 10 ani hai să vedem …Nu contează întrebarea de ce pentru un an deşi aşa s-a exprimat, nu contează că pleacă el sau ea nu contează că a plecat cu un ibric dupa el şi strangand-o în braţe în hol aşa ca la teatru un pic plictisit.

Omul pleaca într-o seara de altfel într-un mod civilizat nimic de spus, stă o luna două trei, între timp nu o sună nu o intreabă dacă nu, nu-i aşa, poate a murit între timp (cum cine?- soţia ).

Ideea e pentru cine crede în povestea asta, sau nu că nu crede, dar personajele îi par un pic cam ……. să te întrebi de două ori cand te duci la un curs, de ce te duci, iar pentru cei care nu cred, my man, oricate drumuri ai face în oraş cand te vei întoarce vei găsi langa tine aceleaşi lucruri.

Mai profund de atat nu pot. Oricum, am stat şi m-am gandit cine suntem fără cursuri. Toata lumea face, cei fără studii -de dactilografiat de calculatoare de cooking, cei şcoliţi fac de perfecţionare cei din poziţii importante pentru a fi văzuţi mai bine şi aş mării nr. de cărţi de vizită sau poate pentru a nu se plictisi caci mi-e imposibil să cred că te vei duce la un curs care iţi va schimba viaţa. Dar personajul meu mi-a aratat ca se poate.

Cum ce se poate adica e posibil să fii tu dar de fapt să nu fii tu adica să ti-o tragi dar de fapt sa nu ţi-o tragi atat de bine,încat să nu iţi trebuiască o saptamana, să te duci la muncă cu promisiunea să falimentezi firma, să faci sex cu nevasta altuia, să tuşeşti în mall şi să ai gripă, să te încante faptul ca ai perdele mai frumoase decat vecinul din cartierul tău de vile păzite, să ai un copil care are un site mai tare decat …, în fine sa ai poate o viaţă daca o ai şi pe aia şi viaţa asta să nu fie a TA .

VISUL meu de azi este sa ma duc la un curs care să îmi arate atunci cand se termină, cu examen, fără examen că viaţa asta e chiar viaţa mea.

Dar ştiu că nici un curs nu îmi va arată asta, caci toate cursurile imi vor spune cum greşesc nu cum sunt fericit..

Din genul “Da lăcrimoase nu aveti “asta aşa, na să dau şi eu bine ca genul acela de femeie firava sufleteste în aşteptarea unui very strong man hai că postez şi asta.

Bărbatul unei singure femei

Ma gandesc la tine cand nu vii, ma gandesc daca o sa mai vii vreodata daca o sa prinzi avionul daca o sa atipesti .

Ma gandesc daca te priveste cineva daca te doreste si te face sa uiti de mine. Intodeauna ma satur de clipele noastre lungi impreuna si mi e teama de apropierea de intimitatea noastra asta ne va putea sufoca asa ca te las sa pleci sau plec eu dar in momentul in care ai iesit pe usa ma gandesc daca te vei mai intoarce cu aceeasi dorinta daca ma vei mai privi cu aceeasi pofta daca tacerea mea nu iti va parea prostie daca rasul meu nu iti va parea obositor si stupid, ma gandesc la corpul meu si il vad diform si incep sa te intreb de mii de ori daca iti par frumoasa daca am pielea fina daca sa ma tund.

Te obosesc si obosesc si eu si de aceea vreau sa pleci si te rog sa pleci sa ma lasi cu ciudateniile mele cu frivolitatea mea femeiasca, ce te urasc pe tine un barbat care are de la natura mii de aptitudini colosale. Te astept de fiecare data cu teama si emotie sa ne iubim sa ma lasi sa te admir gol, obosit sa te rog sa facem dragoste salbatic furios spunandu-ne mici porcarii atatatoare. Sa te rog sa ma privesti si sa imi spui daca mai vrut , cum, daca te am visat, cu cine te mai culci in afara de mine sa imi spui toate astea mie, doar mie. Vreau sa pleci, nu, nu e un capriciu dar mi-e frica de tine mi-e frica de pasiunea ce te-ar putea face sa vrei altceva, nu mai mult ci altceva. Uneori ma faci sa simt ca as vrea sa fiu 100 de femei dar sa fiu eu, sa fiu singura.

Îmi caut un job

Îmi caut un job

Ca toată lumea de altfel

Sau ca 2% din ea

Am citi un articol pe un site de joburi cu ce anume calităţi trebuie să ai ca să fii un bun angajat.

Dar m-au pus serios pe ganduri anunţurile în care se cere sa ai simţul umorului…Asta cred că au spus şi ei doar aşa ca să nu te vadă toată ziua că stai aşa ca vita trista, deci am înţeles trebuie să fii vesel. Se face..A dar cred că nici vesel vesel nu e bine că după aia bate la ochi spun colegii că eşti preferata şefului şi iarăşi nu e bine.

Sau sa fii deschis la nou , sau sa fii foarte libera in gandire..

In fine, deschis la nou esti tot timpul depinde foarte mult pe ce rută a autobuzului circuli de obicei. Normal daca circuli cu 102 pană la capăt esti mai deschis la nou ca unul care circula cu 133 pe Dacia pe blvd. Sau daca mergi prin parc singura pe la orice ora trebuie sa fii deschis chiar pentru orice. Deci am stabilit am aceasta calitate

O minte foarte deschisa provocarilor..hm, aici nu cred ca sunt apta sau de ce nu depinde de cel fel de provocari

Sex la birou am facut?. făcut

Scaderea salariului pe motiv de lipsa de aderenţă la propunerile colegului de birou facut?..făcut

Rezistenta la un coleg dobitoc DAA

Lucrul cu o domnisoara la 37 de ani care tinea sa iti arate viruozitatea ei passed

O colega bisexuala ..passed

Hai mă ca am si aceasta aptitudine

Pana acum corespund cred ca 35%.Imi frec mainile… se apropie se apropie

Ce este 75% să vedem …da… limbi, umilinta si stat cu ochii beliti in calculator cca 4 ore ca sa te vada seful sau colegii ca trudesti.

De ce razi… limbi straine, draga.

Cu umilinta cred ca nu trec sigur de primul interviu pentru că un fost sef imi spune ca nu am tupeu. Asta in timp ce ii spuneam ca mi se pare ciudat ca nu imi da banii la timp .Presupun ca ar fi trebuit sa ma si tiganesc, apropo nu mi i i a dat nici azi pe toti deci cred ca nu am tupeu.Dacă mă mai duc pe la administraţia financiară de 3 4 ori cred că rezolv şi lucrul ăsta. Se apropie se apropie. Da e adevarat şi Crăciunul. Dar poate îmi găsesc şi un job.Hai că poate mă aude Moşul. HA HA HA sau HO HO HO cum era?

oarecum un blog

Oh my god

Pană a ajunge aici am citit multe bloguri sa vad lumea despre ce scrie ce simte.Adica cine e şi ce e .

Am citit bloguri despre vieţile sfinţilor, despre călătorii în alte ţări, despre oameni care citesc trei carţi pe saptamana despre blonde care candidează, despre blonde care afirmă că sunt blonde şi care chiar se mandresc cu lucrul asta şi îşi fac blog şi care povestesc ulterior despre asta şi despre călătoriile lor în alte ţari, despe băieţii care sunt foarte tari daca au un blog, despre femei care sunt foarte tari dacă se culcă cu baieţii care au un blog, a avea blog este ca atunci cand posezi un card. Adica scuză –mă nu ai card ..

În fine, e o lume.

Blogul e o lume

Toata lumea scrie despre tot

Am ajuns sa ne fie jenă sa îi spunem colegului, soţului, oamenilor de langă noi unele lucruri dar avem curajul mulţi dintre noi de a scrie pe o pagina lucruri.

Lucrurile noastre.

Am sosit şi eu, în lumea celor care nu cuvantă, bine, adică în public, dar care totuşi au un blog şi mai puţin surprinzător au şi public.

Parca am nascut

Un blog.

P.S.Bine aş mai fi putut argumenta şi prin expresia psihologului la care am fost zilele trecute cum că ar trebui să ascult şi să văd mai mulţi oameni.. şi cum bani de mall nu am.., bine şi m-a convins şi mama care mi-a spus să scot şi eu capul în lume nu ştiu sigur la ce a facut referire…expresiile astea arhaice au mult miez, apropo mama e de la ţara, nu că eu nu aş fi, oricum asta e de bine.

Imi plac oamenii care au aventuri

Îmi plac oamenii care au aventuri. Îmi place expresia feţei lor,  parcă sunt  mai atenţi pentru ca să ascundă iar asta se vede frumos aşa, ca o bună cuviinţa pe care o împart celorlalţi prin gesturile lor.

Îmi plac oamenii aştia care traiesc cu intensitate momentul. E o alerta aşa în viaţa lor, închid o uşa repede să plece alergand către iubită, intră furtunos ca să surprinda iubita, pleacă aşa agale ca şi cand, la naiba, nu au de pierdut nici un minut.

Îmi plac clipele trăite intens dar frumos, cu nebunie şi o pornire înnebunitoare. Poate şi de aceea nu le mai poti trăi cand vin pentru că te ai gandit prea mult la ele… te ai obişnuit cu gandul şi nu le mai vrei, este o imagine a unei clipe pe care deşi nu ai trait-o niciodată e a ta pentru ca te ai gandit la ea.

Hai ca nu sunt tristă, va las aşa, eu uitandu-mă dupa oameni frumoşi şi voi traindu-vă aventurile, impreuna uitandu-ne unii la alţii surprinşi.