DESPRE OBLIO

Îmi plac caii, femeile brunete, barbaţii inteligenţi, barbatul meu, conversaţiile ciudate, prieteniile, ţin la bautură, a fuck asta nu trebuia să scriu, oamenii cu bun simţ, deja-vu-urile.

Merg prin parc, am doi prieteni, un caine, nu plec în lume fără să îmi beau cafeaua, am chiloţi şi ciorapi de bune, mi am descoperit punctul G, deci sunt o femeie realizată. Am trei surori frumoase. Sunt săgetător. Sunt pasională chiar şi în prietenii.

Marele meu vis este să mă îmbolnăvesc de o boală incurabilă, să plec pe oceanele lumii într-o călătorie nemaipomenită, cu un om extraordinar, să mă întorc vindecată. Mi e frică de apă şi de ridicol. Nu am rabdare să văd filme, mi-e jenă de jena unora care apar la tv şi schimb canaluL, uit titlurile cărţilor pe care le am citit.

Nu o sa uit niciodată ce mă face să simt barbatul meu şi nici un bărbat care m-a făcut să rad. Mi-e indiferent dacă mă judecaţi însă  îmi face plăcere să ne cunoaştem astfel.

Un răspuns la “DESPRE OBLIO”

  1. Fără Sens spune:

    N-are sens să judecăm un om după aparenţe :)

    bine te-am găsit

Lasă un Răspuns