Fericire într-un cap blond, mic, uneori patrat

Într-o noapte am visat numerele la loto. M-am dus în ultima zi dar am ajuns cu 15 minute mai tarziu. Nu-i nimic am cumparat cu banii pe care îi aveam la mine brânză piersici şi menta uscată. Primesc pe mail chestii cu sa ajuti sau modalităţi de castig, singurele variante. M-am decis să mă ajut pe mine şi am reuşit. Mi am descoperit prioritaţile, unice de altfel în viaţa , sunt fericită.  Sexualitatea şi a da uitasem, ca să nu par o curvă spiritualitatea .Vorbesc serios unicele, cele mai reale, rele şi importante lucruri în viaţa mea acum. În rest mancam branză şi roşii, visez la barca şi oceanul meu şi cu siguranţa la batraneţe voi muri pe mare, pe un vas. Singură sau în singuratate…..ca mai toata lumea de altfel.Vă pup, mă duc să mai fac o poziţie, e de care, de yoga desigur.

Promisiune

Am observat că  e de bun simţ sau aşa se face pe blogosferă că la un moment dat lumea postează ceva despre sau cu food, papa, mâncare, hrană. Când o să îmi schimb muşamaua la bucătărie, o să îmi cumpăr veselă nouă de la IKEA vă promit că o să postez şi eu lucruri cu şi despre mâncare.

O întrebare pe zi

Uite o întrebare la care pe moment nu am avut răspuns şi ştiu sigur că nici voi nu  aţi fi avut. Întrebarea mi-a fost adresată de Maria, nepoata mea, so “Îţi place de Barbie?”

Sincer nu am ştiut ce să îi spun şi atunci ca să nu îi stric copilului imaginea de “baba” de mine, i-am spus că da, deşi nu ştiu nici dacă îmi place şi nici dacă nu îmi place, de fapt nu că nu ştiu dar chiar nu îmi pasă dacă o plac sau nu, mai mult nu m-am gândit absolut nici un moment la asta.

Deci “Vă place Barbie?”

Cea mai tare dimineata din viata mea

E dimineata muta

Dau drumul la tv, pe mute, Kitti doarme, e o lume perfectă , am avut scaun, sunt liberă şi tacută ca o lebeda. Presupun ca am spus o inepţie, referitor la tăcerea unei lebede,  dar nu intenţionez sa fiu prietenă cu Paleologu, deci nu contează, caci şi-a gasit prietenă blondă în spuma mării. 

Dimineţile mute sunt la fel ca filmele de acelaşi gen, comice total sau tragice total. Rămâne să vedem continuarea.

O zi bună…

De ce?

Oamenii deştepţi nu se întreabă niciodată, în mintea lor totul este clar, ca o proastă ce sunt am avut tot timpul întrebări în viaţă, ca de exemplu să mă spăl su nu cu periuţa electrică sau cu una normală. Ştiu , dar aşa sunt întrebările mele. Acum, de un timp, mă întreb

De ce toţi amanţii sau potenţialii amanţii o au mare dar impresionant de mare sau oricum pofticios de mare

De ce toate femeile virgine au parte de iubirea vieţii lor după ce divorţează

De ce simţi că renaşti după fiecare beţie cruntă

De ce dacă eşti frumoasă trebuie să fii şi deşteaptă

De ce dacă ai o slujbă măruntă trebuie să ai parte numai de oameni nobili dar mai mărunţi decât tine

De ce dacă eşti deştep toţi cei din jurul tău sunt idioţi

De ce dacă răspunzi unui anunţ de secretară trebuie să vb engleză perfect, pc perfect, fizic perfect şi toate astea pentru 800 de lei

vecina- cel mai bun prieten al omului, partea I

Daca nu stiati aflati acum ca locuiesc la curte, mica nu mare ca nu sunt chiar atat de avuta.Si  cand stai la casa e altceva si cand te mai stii si cu vecini de 100 de ani e super bine. Si am o vecina ca tot omul care atunci cand gateste si gateste des si mult ne aduce si noua. Saptamana trecuta am mancat sarmale de post, mancare cu ciolan afumat, peste ca s-a mancat peste, afland ca nu mananc carne  mi-a adus si niste tofu, iahnie si mancare de varza. Bine ca de multe dintre ele s-a bucurat si Ursu. La schimb am dus supa de legume, spanac cu orez si chiftele din soia, pt. ca nu poti sa ii dai farfuria goala inapoi, nu e frumos.

Saptamana asta am chemat salvarea ca lesinase maica-sa i-am tinut lumanarea ,am sunat-o ca nu era acasa, vecinei  M i-am instalat modemul m-a servit cu un vin si a vrut sa imi dea 100 de lei, Vecinei I. i-am vazut setul de farfurii cani si alte cele pentru pomana, cu vecina M am vorbit despre pisicile ei si mi-a aratat cum o pupa Negrut pe botic, pe boticul ei. Vecina M. are 56 de ani si e domnisoara, chiar e, dar nu e nimic de ras e chiar trist. Vecina M e chiar de treaba si vecina I e de treaba dar nu ne aduce mancare, bine ca nici eu nu ii duc, ii duc doar cand ii vine nepotul caci imi plac copii, copii altora… si e la menopauza dar inca nu si -a gasit jumatatea deci inca mai cauta.

Azi am pe masa niste flori galbene de la vecina I si mai pe seara ma duc sa ii citesc apometru ca nu vede.

Ca sa va dati seama ca inca nu simtim criza mincam unii de la altii si ne hranim si inspiram din vietile altora….E super din acest punct de vedere si sa nu radeti dar daca e sa ne planga cineva bine cand murim aia sunt vecini….De unde stiu ?Pai am fost si la cativa morti prin cartier, asa ca sa ma obisnuiesc.

cRIMELE din cartierul Murdăreni

Viaţa liniştită, oameni simpli trăindu-şi viaţa într-un mod liniştit, regulandu-şi unii altora nevestele, parcuri, copii normali. HMM, puup pu pu  vreau să stau şi eu aici am spune ca pupăza din cantec. Şi …brusc… crimă. Nu te mai întrebi de ce pentru că într-un cartier decent oamenii nu se întrebă de ce, ci, cine e autorul, la cate motive ai avea să ucizi.

M-am gandit că în cartierul Popeşti-Blogăreni unde m-am născut şi crescut, ca să spun aşa, umblă mulţi criminali slobozi la gură, m-am temut de misterioasele lor cuvinte ucigătoare cu puţe şi de dexteritatea limbii lor complicate şi îmbarligate ce se plimba liberă şi în voie pe străzile din Blogăreni. Sunt un locuitor al Popeşti Blogăreni pasibil  la orice oră şi în orice zi din an de a fi ucis de puţele lor şi de limbile lor, ca oricare alt om care se iveşte prin peisaj. Asta dacă vreun criminal virtual-curajos-trecut de 15 ani-cu bătaturi în palma  se simte obligat să cureţe cartierul.

Deci cRimele din cartierul Popeşti Blogăreni sunt pentru unii benefice. Ascuţiţi-vă limbile, eliberaţi-vă mainile, certaţi-vă cu mama, goliţi contul, ucideţi.

Şi un sfat – Priviţi un blogărean în ochi, s-ar putea să o ia la fugă.

muci, vinarom,coalitie

Am vrut sa scriu coaie, sincer nici nu ştiam cum se scrie, ştiu cum arata (am bagat pe cautare şi am aflat şi cum se scrie şi  cum i se exfoliaza unuia…nasol),.

Ieri am ascultat cred pe net realitatea vreo 9 ore, că de văzut nu am avut timp, am dat cu vinarom, bocind de trei zile ,pe la unu m-a apucat inspiraţia…am găsit prin casă o găleată de vinarom, am găsit şi un trafalete şi mai un plans, mai un trafalet mai un suspans mic cand ieşeau de la negocieri. Cand îl desemnase pe premier deja terminasem un peret mare. Eram mandra de mine…am continuat să plang,  să vopsesc, să vorbesc de una singură, să tremur toată cand mai ieşea cate un domn să declare ceva, să arat ca un adevarat zugrav, la final nu vreţi să ştiţi cat am spalat hainele…, ideea e că dacă nu ascultam toată porcăria aia nu cred că aveam aşa spor. Cand am închis Live ul aveam aşa o linişte în cap, terminasem toată camera şi am avut o mare revelaţie şi politica asta e bună la ceva…toată vorbaria aia mi-a alungat gandurile de la nimicul din capul meu la nimicul din capul lor, m-a ajutat să nu mă plictisesc 9 ore vopsind, chiar le mulţumesc pentru că s-au coit tooaataă ziua.

Te pup Stolo.

La viitoarele negocieri sau ce coiri vor  mai fi promit să zugravesc şi dormitorul.

două portocale, una mică şi una mare

Am îmbătranit

De trei zile car cu mine şi  pun la capul patului două portocale, pe care le car în ideea să le şi mănanc. Bine că a doua zi le redescopăr. Într-o zi sper să îmi duc o lumanare în acelaşi mod, să nu o aprind. Cand adormi parcă e altă lume, de aceea îmi tot aduc cu mine tot felul de lucruri, mă mut într-o cameră aduc aceleaşi lucruri cu mine, cred că am o sută de tabieturi, o sută de lucruri fără de care simt că ceva lipseşte. Cine mă vede, mă vede pe mine, dar eu mă văd prin lucrurile mele şi atat.

Mai car cu mine o lanternă mică, dacă nu-i aşa,  se întrupe curentul…., un balsam de buze, o cremă de ochi, o apă termală, un sfeşnic să dau în cap intruşilor, două cărţi, apă, o cutie cu lapte căci poate nu vreau apă şi vreau lapte, două pixuri, un stilou, căci binenţeles că nu îmi place să scriu cu pixul, un creion, o agendă , poate mă loveşte inspiraţia, la naiba şi cu tinereţea asta, în zilele deprimante teste de logică-o carte, două creme una de corp una pt călcaie, nu-i aşa să nu ne ofilim prea repede, mp3 căci dacă mă trezesc din somn şi ascult nişte muzică … şi lista ar putea continua.

Cred că bătraneţea nu e frumoasă, ne subliniază doar uneori în mod mecanic şi inutil sutele de gesturi dintr-o viaţă. Eeee,  noi să fim sănătoşi şi să avem ce face ca să nu ne gandim la asta.

De la ce m-am luat…cu prostiile astea…..ca toţi oamenii simt nevoia să spun că azi e ziua mea.

P.S. Nu, nu mă cheamă Nicoleta. Dar dacă mă cheamă mă  duc.

oameni şi oameni

Nu putem trăi fără prieteni, unii, căci pentru alţii e şi asta un mod de viaţă. Asta bine dacă nu ne-a spus doctorul că suntem nebuni între timp. În viaţă şi mă refer nu la alte chestii, ci strict social suntem sau nu suntem. Adică dacă eşti şi însemni ceva eşti, dacă nu aştepţi să intri pe lista de prieteni a unuia. Oricum ideea e să nu fii fraier şi tot ceea ce aştepţi să fii, poate  să nu te afli pe lista de aşteptare a unei prietenii. A bine, nici unul nu am fost, suntem prea stăpani pe noi ca să fim. Că suntem sau nu dominaţi fraiere, acest lucru ni se întamplă pentru că oricum suntem creaţi de aşa natură să ne şi placă, sau dacă nu ne place sigur e o plăcere perversă. Nu e nimic rău în asta. Cat de idiot poţi să fii să te uiţi în ochii altora şi să vrei să te cauţi pe tine. LI-MI-TAT, hai că nu am facut literele dar ştiu să şi despart în silabe, prietenia e un noroc de cele mai multe ori. Că vrem noi să ne placă unul şi altul, că suntem mediocrii şi prin prietenie vrem să corectăm,  că avem prea mult timp şi nu avem ce să facem , că e un tipar social… în fine dacă nu ai caştigat aşa ceva gandeşte-te că şi tu eşti parte la aşa ceva. Vine un om şi îţi spune -hai să fim prieteni …nu există, prieteniile sunt mai tari decat dragostea ce e instinctuală, fierbinte, fără graniţe umane, fără bun simţ, prietenia e mai tare decat dragostea, de ce, pentru că …ştiţi şi voi de ce. Şi pentru cine nu înţelege nici nu contează. Nu ştiu dacă să îmi este  milă dar oricum înţeleg chiar dacă e atat de simplu. Pentru cei care vă cunosc nu contează cat de complicaţi sunteţi ei vă iubesc oricum, iar voi vreţi să fiţi apreciaţi pentru asta şi vi se pare aşa o mare chestie…, sunteţi iubiţi, pentru cei care vor să fie citiţi şi în alt mod …împrieteniţi-vă

cu sinceritate,

iar dacă sunteţi nici cal nici măgar…părăsiţi castelul…the princess is in another castle. Era un joc dar se potriveşte …caută-ţi castelul potrivit unde să pari un prinţ. Adică pentru cei care nu au înţeles, într-o prietenie în care vrei să pari că eşti şi nu să crezi că eşti. Restul e poveste.