oameni şi oameni

Nu putem trăi fără prieteni, unii, căci pentru alţii e şi asta un mod de viaţă. Asta bine dacă nu ne-a spus doctorul că suntem nebuni între timp. În viaţă şi mă refer nu la alte chestii, ci strict social suntem sau nu suntem. Adică dacă eşti şi însemni ceva eşti, dacă nu aştepţi să intri pe lista de prieteni a unuia. Oricum ideea e să nu fii fraier şi tot ceea ce aştepţi să fii, poate  să nu te afli pe lista de aşteptare a unei prietenii. A bine, nici unul nu am fost, suntem prea stăpani pe noi ca să fim. Că suntem sau nu dominaţi fraiere, acest lucru ni se întamplă pentru că oricum suntem creaţi de aşa natură să ne şi placă, sau dacă nu ne place sigur e o plăcere perversă. Nu e nimic rău în asta. Cat de idiot poţi să fii să te uiţi în ochii altora şi să vrei să te cauţi pe tine. LI-MI-TAT, hai că nu am facut literele dar ştiu să şi despart în silabe, prietenia e un noroc de cele mai multe ori. Că vrem noi să ne placă unul şi altul, că suntem mediocrii şi prin prietenie vrem să corectăm,  că avem prea mult timp şi nu avem ce să facem , că e un tipar social… în fine dacă nu ai caştigat aşa ceva gandeşte-te că şi tu eşti parte la aşa ceva. Vine un om şi îţi spune -hai să fim prieteni …nu există, prieteniile sunt mai tari decat dragostea ce e instinctuală, fierbinte, fără graniţe umane, fără bun simţ, prietenia e mai tare decat dragostea, de ce, pentru că …ştiţi şi voi de ce. Şi pentru cine nu înţelege nici nu contează. Nu ştiu dacă să îmi este  milă dar oricum înţeleg chiar dacă e atat de simplu. Pentru cei care vă cunosc nu contează cat de complicaţi sunteţi ei vă iubesc oricum, iar voi vreţi să fiţi apreciaţi pentru asta şi vi se pare aşa o mare chestie…, sunteţi iubiţi, pentru cei care vor să fie citiţi şi în alt mod …împrieteniţi-vă

cu sinceritate,

iar dacă sunteţi nici cal nici măgar…părăsiţi castelul…the princess is in another castle. Era un joc dar se potriveşte …caută-ţi castelul potrivit unde să pari un prinţ. Adică pentru cei care nu au înţeles, într-o prietenie în care vrei să pari că eşti şi nu să crezi că eşti. Restul e poveste.

Mi-e dor de idiot

Din ciclul pentru cunoscători

O să radeţi dar iubesc idioţii. Nu, nu genetici. Ci idioţii, nu proştii, nu inculţii, nu prefăcuţii, asta aşa ca să ne înţelegem, idioţii, simplu.

Am cunoscut vreo doi cu care am şi stat o vreme într-un anumit mediu. L-am regretat pe fiecare dintre ei. Îi admiram, le duceam dorul mă fascinau discuţiile lor, despre orice, dar despre nimic. Unul m-a facut să caut această categorie pe unde mă duc. Era un tip care avusese o bursă în Japonia, venise de acolo operat pe creier, era student cand l-am cunoscut. Mă uimise şi intimidase prima oară cu vastele sale cunoştinţe în diverse domenii, abonat la  reviste istorice şi literare… mă gandeam, ce smart boy. Vorbea japoneză şi era virgin, avea 23 de ani (eee, de unde ştiu, ieşea cu o colegă), era genul acela pe care îl ocolesc toţi într-un cerc iar el venea, dădea mana cu toţi, aducea flori fetelor….genul pornoist ocolit de toţi. Mi-e dor de idiot. Mi-e dor de discuţiile cu el.