Karma buna şi femeia proastă

Nu e o jignire sincer pentru că llool i am a woman, mă gândeam la o situaţie de căutare, pentru că,  nu toţi, dar o mare parte dintre noi, după ce, a terminat facultatea, a jucat la bursă sau poker, după capacităţi fiecare, şi a găsit jumatatea femeie sau barbat , a făcut credit , şi a luat casă şi-a asasinat psihic soacra şi lista ar putea continua, se gandeşte la ce îi lipseşte ca sa se simtă împlinit. E mult spus împlinit, dar…împlinit în cercul de prieteni , pe strada unde locuieşte, în cartier, unde vrea el. Şi din aceeaşi mare parte, acum se rupe o jumătate şi jumătatea asta o dăm pe tablă prima, ca la şcoala, acum e rolul şi rândul ei să se caute , la doctor, de sănătate, la curve, de tristeţe, la un pahar de vorbă cu preetenii. Şi din partea asta iar se ia o particica mica mica +un ins, normal, caut să precizez, la cap , corect era la capete dar şi la unul daca e normal tot e ceva, şi brusc e singur…

Acum începe cautarea lui, cine e, de ce e singur, de ce e trist, de ce toate femeile e curve şi blonde , de ce toate femeile e brunete şi ariviste (aşa împart eu lumea, ce aveţi cu mine) de ce nu mai vrea sex, de ce a facut copii, i-a recunoscut pe toţi, în fine întrebările se schimbă după cum eşti male sau fă-male, şi mulţi îşi închipuie că sunt Nabukov. Mă roade o întrebare de ce când ne căutam , de diverse ne căutăm în diverşi.  Da ştiu, în orice călătorie avem nevoie de o vesta de salvare sau de cineva pe care să dăm vina, dar totuşi de ce ne căutam prin altfel de sex, când sexul e la fel în capul tău cu oricine l+ai face, de ce nu suntem fericiţi deşi am putea…

Lolita fiecăruia e o himeră, un gând, o remuşcare, o invidie, o aură comună, un regret.

Mai iubeşte cineva sincer, aşa, de-a boulea?

Bine în afară de mine, of course, aşa să simţi că nu mai poţi, da ştiu nu e un criteriu uneori şi foamea e la fel ca iubirea (te doare stomacul şi înainte şi după) aşa că şi eu tot blondă. 

 

AAA,  şi uitasem de titlu v+am spus că sunt blondă, de ce e femeia proasta şi Karma bună, pentru că deşi nu e o concluzie dar de multe ori crizele vin de la femei şi se termină tot la ele, Karma e bună dar alegerea e proasta. Şi alegere …hai că puteţi …alegerea o facem noi…

Iubim real în spaţiul virtual

Dacă ai noroc în viaţă şi suflet apetisant iubeşti de mai multe într-o viaţă, căci iubite poate suntem de mult mai multe ori decât iubim. Sufletul asta pârdalnic ne cere să iubim până la ultima filă a vieţii noaste. Ideea este că la un moment dat în viaţă eşti cam singură dacă nu singură de-a binelea şi te apucă aşa un dor de oameni, dar nu de aceia care îţi sunt apropiaţi şi cărora le găseşti dacă şi cauţi temeinic mii de defecte, de oameni pasionali de oameni sinceri, care să simtă la fel ca tine, să fie deştepţi ca tine, să se spele seara la culcare pe dinţi şi să adoarmă citind măcar o carte pe săptămână☺, în sfîrşit oameni frumoşi şi virtuoşi nu-i aşa, ca şi tine. Şi dacă am stabilit că nici măcar nu –i vezi pe cei de lângă tine îi vrei pe ceilalţi, şi unde să cauţi mai bine decât în spaţiul virtual. Şi începi să scrii unui tip sau doi sau trei, poate în acelaşi timp, poate nu, dar oricum parcă dormi seara mai bine mai cu un zâmbet satisfăcut de femeie frumoasă, şi culmea care nu a vorbit cu nici un iubit real în ziua respectivă dar care şi-a privit şi încercat farmecul prin camera web şi i-a plăcut. A zâmbit unui bărbat care nu a întrebat-o unde lucrează, cât cîştigă dacă are sau nu proprietăţi, dacă are sau nu sânii puşi, l-a vrut pentru că nu a întrebat-o nimic despre ea cea reală, o banală femeie de afaceri, şi l-a vrut mai înainte să o întrebe toate astea. Dar au vorbit în schimb despre ce mănâncă după ce vorbesc, despre cum sărută , despre timp, despre oamenii din jurul lor, şi s-a trezit adormind, zâmbind aşa, cum zâmbesc femeile care au fost iubite. Trece un timp şi este iubită poate în acelaşi timp şi în spaţiu real şi în cel virtual. Este reală dragostea pasională din prima noapte, florile de la birou, bijuteria primită, privirea lui când o are.
Bine bine, pe cel real îl ştie lângă ea, poate într-o seară îl vrea , poate într-o seară adorm supăraţi, poate într-o alta nu are chef să vorbească cu el deşi îl vrea şi vrea să fie lângă ea, poate l-a sunat mama lui şi au vorbit mult şi a văzut pe chipul lui un zîmbet, aşa ca de dor pe care ei nu i l-a împartăşit.
Pe cel virtual îl simte, îl sună, primeşte biletele de avion, o cheamă, ameninţă că vine el, sună în miez de noapte, cel real o izbeşte cu o gelozie grea, totuşi e om nu e o poză, şi spune ori eu ori el. Femeia frumoasă se urcă în avion pleacă întrebându-se tot drumul şi dacă e bărbatul vieţii mele, pierde înscrierea la un examen de profesie, pierde prietenii, pierde legătura cu ea femeia reală şi calculată. Nu am înţeles ce a fost în sufletul ei ciocnindu-se două lumi, dar sigur nu cred că i-a fost bine. Când s-a întors şi ne-am întâlnit m-am bucurat că e totuşi bine, e iubită de doi bărbaţi dar singură căci şi iubirea virtuală sau nu îţi cere să fii tu singura care să ştii să iubeşti virtual cu sufletul şi real cu mintea. Însă mi-a plăcut privirea ei când spunea „şi dacă el e bărbatul vieţii mele” Am lăsat la final partea tristă, faptul că prietena mea e singură şi azi, iubitul virtual nu a iubit-o cu realitatea pe care dorea ea să o simtă, întorcându-se în ţară după un timp scurt singură.
Aşa suntem noi femeile alergăm după virtuale suflete însetate de iubire ca şi ale noastre nemulţumite de iubirile dar totuşi iubiri, foarte realiste. Aşa că iubiţi, iubiţi cum ştiţi.